Gestul neprietenos făcut de țarul Nicolae al II-lea la adresa României după ce a vizitat Constanța. „A fost față de noi o zadarnică cruzime”

La 1 iunie 1914, străzile din Constanța erau pline de oameni care se îndreptau spre port pentru a îl vedea pe țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Vizita țarului în România a fost deosebit de scurtă, el a petrecut pe teritoriul românesc o jumătate de zi, de la 10 dimineața până la ora 11 seara. Suficient timp însă pentru a se întâlni atât cu Regele Carol I, cât și cu prim-ministrul Ionel Brătianu. Venirea țarului în România putea surprinde la prima vedere, dar vizita se dorea a fi un semnal transmis de Rusia Puterilor Centrale. După ce a vizitat Constanța, Nicolae al II-lea a făcut un gest nepoliticos care nu putea să scape românilor.

La momentul în care țarul Nicolae al II-lea vizita România, acest gest apărea drept o manevră a diplomației rusești de a îmbunătăți relațiile cu România. Totodată, era discutat și proiectul de căsătorie dintre Marea Ducesă Olga şi Principele Carol.

• Cele mai vechi dovezi ale creștinismului la nord de Alpi
• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus

Însă vizita țarului avea mult mai multe scopuri. În primul rând, situația internațională era extrem de agitată și complicată. Marile Alianțe, Antanta și Puterile Centrale, se testau reciproc, iar ciocnirea dintre ele părea inevitabilă.

La doar trei săptămâni de la vizita țarului la Constanța, la Sarajevo, era asasinat prințul moștenitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, iar după alte patru săptămâni începea Primul Război Mondial.

Calculele Rusiei

Atunci când Nicolae al II-lea a vizitat Constanța, România părea că se distanța tot mai mult de Puterile Centrale. În Războaiele Balcanice, Imperiul Austro-Ungar a susținut activ Bulgaria împotriva intereselor românești. Mai mult, nici Germania nu păruse mai hotărâtă în susținerea României. Era o atmosferă ciudată, mai ales că cele trei țări, Germania, Austro-Ungaria și România erau parte ale Triplei Alianțe (Puterile Centrale).

Rusia mai cunoștea un aspect sensibil pentru România. Politica de maghiarizare desfășurată de Ungaria în Transilvania era tot mai virulentă, în ciuda protestelor României.

Calculele Rusiei la acel moment erau destul de simple. Dorea să profite de distanțarea României în special față de Austro-Ungaria, iar pentru acest lucru a ținut să inițieze primele demersuri oficiale. De fapt, prin opinia publică, diplomația rusă a reușit ca prin vizita de la Constanța să mai slăbească legăturile Bucureștiului cu Berlinul şi  Viena şi să facă primul pas către o „reîmprospătare” a relațiilor cu România.

Sosirea țarului

Țarul Nicolae al II-lea a venit la Constanța din Ialta, pe iahtul său „Standard”, însoțit de toată familia sa, de împărăteasă şi de cele patru Mari Ducese, de moștenitorul tronului şi de o suită numeroasă.

Cu o zi înainte a sosit în România cu trenul, fiindcă nu suporta transportul pe mare, ministrul său de Externe, Serghei Sazonov.

Iată ce a consemnat I.G. Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor, în acea perioadă, despre vizita țarului în România:

„Împăratul a fost foarte amabil și, lucru ciudat, împărăteasa a fost de o amabilitate care a uimit suita sa neobișnuită s-o cunoască sub un asemenea aspect. În afară de Rege, Nicolae al II-lea nu a avut conversații decât cu Brătianu și cu Emanoil Porumbaru (ministru de Externe la aceea dată – n.n ), pe care i-a primit pe iahtul său în audiențe particulare destul de lungi.

Pe lângă obișnuita declarațiune de prietenie, a insistat însă mult asupra îngrijorării ce i-o inspira situația internațională și, în special, cea din Balcani. Nota aceasta nu i-a plăcut lui Brătianu, cu atât mai mult cu cât, în aparență, nimic nu o justifica. Mi-aduc aminte că locuiam cu el şi cu Barbu Știrbey la Hotel Carol şi că ne-a comunicat chiar în seara aceea impresiile şi nedumeririle lui.

Cu Sazonov, care a stat vreo patru zile, căci de la Constanța a venit la Bucureşti şi la Sinaia, Brătianu a vorbit îndelung şi a aflat mai multe lucruri. Sazonov i-a spus formal că ei doresc pacea, dar dacă Austria se va atinge de Serbia – deși era înaintea asasinării arhiducelui Franz Ferdinand, începuseră fricțiuni între Viena și Belgrad – ei vor lua apărarea sârbilor, oricare ar fi consecințele. Prestigiul Rusiei nu putea îngădui ca Monarhia Habsburgilor să se atingă de slavii din Orient.

Precum Brătianu a declarat-o mai târziu chiar în public, el a comunicat aceasta imediat cancelariilor din Berlin şi din Viena, considerând ca o datorie de aliat şi în interesul păcii generale să previe din vreme pe germani şi pe austrieci de urmările la care s-ar expune în cazul în care ar stărui în politica lor de vrăjmășie împotriva sârbilor. Se știe că, din nenorocire pentru pacea mondială, nici la Wilhelmstrasse, nici la Ballplatz nu s-a ținut nici o seamă de acest prețios avertisment. Probabil că hotărârile erau deja şi irevocabil luate”.

Gestul neprietenos făcut de țarul Nicolae al II-lea la adresa României

Ciudat este că, imediat după ce țarul Nicolae al II-lea și-a încheiat vizita la Constanța, el s-a îndreptat către Chișinău, unde a inaugurat o statuie a strămoșului său țarul Alexandru I Pavlovici, cel care a smuls Basarabia din trupul Moldovei. Gestul neprietenos făcut de țarul Nicolae al II-lea nu avea cum să scape privirilor de la Bucureşti.

„Nicolae al II-lea, după ce căutase să-și asigure prietenia României, a plecat prin Odessa la Chișinău ca să inaugureze statuia strămoșului său în domnie, Alexandru I Pavlovici, acel ce prin silă şi viclenie smulsese Basarabia de la sânul patriei Române. Era față de noi o zadarnică cruzime. Soarta ne-a răzbunat cu prisosință când, după patru ani (…), Basarabia, reîntoarsă la patria-mumă, punea să se arunce la pământ chipul de bronz al neînduplecatului ei cuceritor şi al vremelnicului ei asupritor”, nota I.G. Duca.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Masacrul de la Bistrița. Ziua în care Nicolae Ceaușescu a împușcat 24 de urși

Casa Poporului, cea mai faimoasă creație a lui Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu, ultima vânătoare. „Trăgea în tot ce mișcă”

Țarul de la Kremlin și oamenii lui de încredere (DOCUMENTAR)